— Ziua bună, jupâne Sobol! spuse Şobolanul-de-apă.

— Ziua bună, jupâne Sobol! spuse Şobolanul-de-apă.

— Ziua bună şi dumneata, jupâne Şobolan! răspunse Sobolul.

— Ai vrea să treci pe partea asta? se interesă imediat Şobolanul.

— Da, uşor de zis, zise Sobolul, oarecum bosumflat, având în vedere că, pentru el, tot ce ţinea de râuri şi viaţa pe malurile lor era ceva cu totul şi cu totul nou.

Şobolanul-de-apă nu spuse nimic, ci doar se aplecă, dezlegă o frânghie şi trase de ea; apoi urcă uşurel într-o bărcuţă pe care Sobolul nu o observase. Aceasta era vopsită în albastru pe dinafară şi în alb pe dinăuntru şi era mare cât pentru două animale.