Nota: Aceasta descriere a fost tradusa automat in limba romana.

Nota: Aceasta descriere a fost tradusa automat in limba romana.

Corespondență dintr-o viață distinsă și plină de evenimente. Pliniu cel Tânăr s-a născut în anul 61 sau 62 d.Hr., fiul lui Lucius Caecilius din Comum (Como) și al surorii lui Pliniu cel Bătrân. A fost educat acasă și apoi la Roma sub conducerea lui Quintilian. Se afla la Misenum în momentul erupției Vezuviului din anul 79 (descrisă în două scrisori celebre), când a murit Pliniu cel Bătrân. Pliniu și-a început cariera în baroul roman la vârsta de optsprezece ani. A trecut prin funcțiile obișnuite în cariera de senator, a deținut două funcții în trezorerie și o funcție preoțească și a fost consul în septembrie și octombrie 100. Cu această ocazie a ținut discursul de mulțumire adresat împăratului Traian, pe care l-a extins ulterior și l-a publicat sub numele de Panegiricul. După consulat, s-a întors la pledoarie la curte și Senat și a fost, de asemenea, președintele Consiliului pentru Conservarea Tibrului. Speranțele sale de pensionare au fost spulberate când a fost ales de Traian să meargă în provincia Bitinia și Pontul cu o misiune specială ca reprezentant direct al împăratului. Se știe că a stat acolo doi ani și se presupune că a murit acolo înainte de sfârșitul anului 113. Cartea 10 a Scrisorilor conține corespondența sa cu Traian în această perioadă și include scrisori despre primii creștini. Scrisorile lui Pliniu sunt importante ca document social al vremii sale. Ele ne vorbesc despre omul însuși și despre interesele sale vaste, precum și despre numeroșii săi prieteni, inclusiv Tacit, Marțial și Suetonius. Pliniu are un dar pentru descrieri și un stil de proză versatil și, mai mult decât oricare dintre contemporanii săi, oferă o imagine lipsită de prejudecăți a Romei așa cum o știa el. Ediția Bibliotecii Clasice Loeb a lui Pliniu cel Tânăr este în două volume; al doilea conține Cărțile 8-10 din Scrisorile sale și Panegiricul. Șelide: 608, Etos Ecdos: 0101, Dimensiuni: 10,8x10,8cm

Vezi mai mult Vezi mai mult #### Inapoi in pagina de produs

Nota: Aceasta descriere a fost tradusa automat in limba romana.

Corespondență dintr-o viață distinsă și plină de evenimente. Pliniu cel Tânăr s-a născut în anul 61 sau 62 d.Hr., fiul lui Lucius Caecilius din Comum (Como) și al surorii lui Pliniu cel Bătrân. A fost educat acasă și apoi la Roma sub conducerea lui Quintilian. Se afla la Misenum în momentul erupției Vezuviului din anul 79 (descrisă în două scrisori celebre), când a murit Pliniu cel Bătrân. Pliniu și-a început cariera în baroul roman la vârsta de optsprezece ani. A trecut prin funcțiile obișnuite în cariera de senator, a deținut două funcții în trezorerie și o funcție preoțească și a fost consul în septembrie și octombrie 100. Cu această ocazie a ținut discursul de mulțumire adresat împăratului Traian, pe care l-a extins ulterior și l-a publicat sub numele de Panegiricul. După consulat, s-a întors la pledoarie la curte și Senat și a fost, de asemenea, președintele Consiliului pentru Conservarea Tibrului. Speranțele sale de pensionare au fost spulberate când a fost ales de Traian să meargă în provincia Bitinia și Pontul cu o misiune specială ca reprezentant direct al împăratului. Se știe că a stat acolo doi ani și se presupune că a murit acolo înainte de sfârșitul anului 113. Cartea 10 a Scrisorilor conține corespondența sa cu Traian în această perioadă și include scrisori despre primii creștini. Scrisorile lui Pliniu sunt importante ca document social al vremii sale. Ele ne vorbesc despre omul însuși și despre interesele sale vaste, precum și despre numeroșii săi prieteni, inclusiv Tacit, Marțial și Suetonius. Pliniu are un dar pentru descrieri și un stil de proză versatil și, mai mult decât oricare dintre contemporanii săi, oferă o imagine lipsită de prejudecăți a Romei așa cum o știa el. Ediția Bibliotecii Clasice Loeb a lui Pliniu cel Tânăr este în două volume; al doilea conține Cărțile 8-10 din Scrisorile sale și Panegiricul. Șelide: 608, Etos Ecdos: 0101, Dimensiuni: 10,8x10,8cm