Phoebe stă pe Podul Pulteney, cu colanții tăiați de la gambă la coapsă. Șocul metalului stricat și al pereților pătați de sânge îi trece prin minte în timp ce încearcă să-și acopere fața pentru a nu fi recunoscută. N-ar fi bine să fii văzut arătând așa. Îi lipsește un pantof. Se simte rău. Phoebe cr...

Phoebe stă pe Podul Pulteney, cu colanții tăiați de la gambă la coapsă. Șocul metalului stricat și al pereților pătați de sânge îi trece prin minte în timp ce încearcă să-și acopere fața pentru a nu fi recunoscută. N-ar fi bine să fii văzut arătând așa. Îi lipsește un pantof. Se simte rău. Phoebe credea că crimele se pot întâmpla. Gândurile sunt doar gânduri, spuneau ei. Acum știe că s-au înșelat. Acasă, Phoebe aranjează foarfecele și cuțitele astfel încât acestea să arate spre camera mamei ei. Este epuizată, asigurându-se că nu mai este nicio urmă de-ale sale - nici măcar un păr, nici măcar parfumul ei - lăsat nicăieri în casă. Nu trebuie să-și lase gândurile să se desprindă, pentru că, dacă o fac, nu se știe cine ar putea fi prins în focul încrucișat, iar Phoebe va trebui să trăiască cu consecințele.

Phoebe stands on Pulteney Bridge, tights gashed from toe to thigh. The shock of mangled metal and blood-stained walls flashes through her mind as she tries to cover her face so she won't be recognised. It wouldn't do to be spotted looking like this. She's missing a shoe. She feels sick.Phoebe thought murder and murder happened. Thoughts are just thoughts, they said. Now she knows they were wrong.At home, Phoebe arranges the scissors and knives so they point toward her mother's room. She is exhausted, making sure there's no trace of herself - not a single hair, not even her scent - left anywhere in the house. She must not let her thoughts unravel, because if they do, there's no telling who might be caught in the crossfire, and Phoebe will have to live with the consequences.