Locuia o băbuță de tot singurică:

Locuia o băbuță de tot singurică:

• Avea scaune, masă și, pe-un raft, o ulcică.

Un bătrân înțelept auzi cum cârtea:

— E mult prea strâmt locu-n casa asta a mea.

O, bătrân înțelept, hai, ajută-mi și mie

– Casa mea e mai mică decât o cutie!

— Ia găina în casă, înțeleptul o-nvață.

— Găina în casă? Ce idee-ndrăzneață!

Se vaită băbuța: — Ce mă fac? Vai de noi!

Unde-i strâmt pentru unul, și mai greu încap doi.

N-am loc nici să strănut când strănutul mă-mbie,

Casa mea e mai mică decât o cutie!

O, bătrân înțelept, hai, ajută-mi și mie,

Casa mea e mai mică decât o cutie!

— Ia și capra în casă, înțeleptul o-nvață.

— Să iau capra în casă? Ce idee-ndrăzneață!

Capra calcă pe ou, bagă botu-n perdele,

La picioarele mesei stă și roade din ele.*