Într-o vizită pe care a făcut-o la un spital de copii pentru a citi și a se juca împreună cu micii pacienți, Julia Donaldson a văzut pe un panou câteva fotografii: un câine alături de diverși copii internați. Deși unii dintre ei erau în pat ori în scaun cu rotile, bucuria radia din toate imaginile. ...

Într-o vizită pe care a făcut-o la un spital de copii pentru a citi și a se juca împreună cu micii pacienți, Julia Donaldson a văzut pe un panou câteva fotografii: un câine alături de diverși copii internați. Deși unii dintre ei erau în pat ori în scaun cu rotile, bucuria radia din toate imaginile. În unele, copiii îmbrățișau câinele, în altele se jucau, îi citeau sau îl desenau. Aproape puteai să auzi râsetele și chicotelile și te-așteptai să-l vezi pe acel câine țâșnind din fotografii și începând să se zbenguie de colo-colo. O autoare ca Julia Donaldson nu putea lăsa o astfel de poveste nespusă, așa că a pornit în investigație. Câinele era o cățelușă și stăpâna lui, care locuia în apropiere, participa la un program de utilizare a câinilor în secțiile de pediatrie pentru îmbunătățirea stării de spirit a copiilor internați. Rezultatele erau vizibile: pentru unii copii, zilele petrecute în spital nu numai că treceau mai ușor, dar erau și mai puține – vindecarea avea loc mai repede.