Povesti celtice - Joseph Jacobs

...„Ei, pe legea mea”, si-a spus Tom, „am auzit vorbindu-se de spiridusi si, drept sa spun, nu am crezut in ei... dar iata unul dintre ei in carne si oase. Daca ma pun pe treaba ca lumea, m-am aranjat. Se zice ca nu trebuie sa iti iei ochii de la ei, altfel fug.”

Tom s-a furisat un pic mai aproape, cu ochii tinta la omulet, asa cum se uita pisica la soarece. Asa ca atunci cand a ajuns foarte aproape de el, Tom i-a spus:

— Domnul sa-ti cinsteasca munca, vecine!

Omuletul a ridicat capul si a raspuns:

— Multumesc frumos.

— Ma mir ca lucrezi in zi de sarbatoare, a spus Tom.

— Asta e treaba mea, nu a dumitale, a fost raspunsul.

— Ei, poate esti destul de amabil sa ne spui ce ai colea in ulcica? a spus Tom.

— O fac cu placere, a spus el; este bere buna.

— Bere! a spus Tom. Tunete si trasnete! De unde o ai?

— De unde o am, nu? Ei, eu am facut-o. Si din ce crezi ca am facut-o?

— Naiba stie, a spus Tom; daca nu din malt, din ce altceva?

— Ai gresit. Am facut-o din iarba neagra.

— Din iarba neagra! a spus Tom, izbucnind in ras. Doar nu ma crezi atat de prost incat sa cred asa ceva!

— Faci cum vrei, a spus el, dar ce-ti spun eu este adevarat. Nu ai auzit niciodata povestea danezilor?