Poveste de toamna

E o toamnă minunată. Murele s-au făcut mari, dulci și zemoase, numai bune de cules. Nucile, alunele și o mulțime de semințe și rădăcini sunt și ele gata de adunat pentru la iarnă. Nu e de mirare că șoriceii din Desișul de Muri sunt foarte ocupați. Micuța Rose dă și ea o mână de ajutor, dar când ești copil, joaca nu e niciodată departe. Hoinărind încoace și încolo, Rose se rătăcește prin pădure tocmai când se lasă întunericul, ba mai începe și ploaia. Cum va ajunge Rose înapoi acasă, în Palatul din Bătrânul Stejar?

Desișul de Muri este un crâng spinos și încâlcit care desparte câmpul de malul pârâului. De multă vreme, în rădăcinile și trunchiurile copacilor de aici și-au făcut casă câteva familii de șoricei. Șoriceii din Desișul de Muri sunt buni gospodari. Când vremea e bună, adună fructe de pădure, nuci, alune și flori de pe câmpurile din jur, din care pregătesc dulcețuri, murături și conserve, păstrate apoi la loc sigur în magazia din Buturugă pentru lunile de iarnă.

Șoriceii sunt harnici și trebăluiesc încoace și-ncolo toată ziua, dar își fac timp și pentru jocuri și petreceri. Fie că e vorba de ziua unui șoricel, fie de o nuntă așteptată cu nerăbdare sau doar de prima zi a unui nou anotimp, șoriceii se bucură de orice prilej pentru a se întâlni și a sărbători împreună cu mese întinse și voie bună.