Familia Penderwick: Poveste de vara cu patru surori, doi iepuri si un baiat foarte interesant

Prima carte dintr-o serie aflata in topul bestsellerurilor New York Times

Premiul National Book Award pentru literatura adresata copiilor si adolescentilor

Vara asta surorile Penderwick au parte de o surpriza incantatoare: o vacanta la minunatul conac numit Arundel. In curand vor fi ocupate sa descopere magia verii din gradinile intinse ale conacului, un pod plin de comori, doi iepuri domestici si cea mai buna turta dulce din tot statul. Dar de departe cea mai insemnata descoperire este prietenia cu Jeffrey Tifton, fiul proprietarei Arundel, care se dovedeste curand cel mai bun tovaras de aventuri. Sigur ca tafnoasa doamna Tifton nu este la fel de incantata de surorile Penderwick ca Jeffrey si ii avertizeaza pe noii prieteni sa se tina departe de necazuri. Ceea ce bineinteles vor face, nu-i asa? Un lucru e sigur: va fi o vara pe care cele patru surori n-o vor uita niciodata.

Fascinant. Rareori gasesti in carti niste fete asa pline de farmec. - Kirkus Reviews

Cei ce si-au dorit sa descopere carti pentru copii care sa le aminteasca de lecturile lor preferate din copilarie, sa nu caute mai departe! Birdsall aduce la zi povestile clasice de familie, pastrand totodata savoarea de demult. - Booklist

Fragment din cartea "Familia Penderwick: Poveste de vara cu patru surori, doi iepuri si un baiat foarte interesant" de Jeanne Birdsall:

"Casuta Arundel nu numai ca era galbena, era cel mai catifelat si mai untos galben pe care il vazusera vreodata cei din familia Penderwick. Arata exact asa cum trebuie sa fie o casuta de tara, mica si tihnita, cu veranda in fata, trandafiri agatatori roz si multi copaci umbrosi. Cheia se afla sub covorasul de la intrare, exact cum le spusese Cagney. Domnul Penderwick descuie usa si familia dadu buzna inauntru. Greu de crezut ca era cu putinta, dar interiorul casutei arata chiar mai incantator decat exteriorul, tot numai nuante frumoase de albastru si verde, cu mobila comoda, prea zdravana s-o poti strica, chiar daca ai fi incercat. Langa camera de zi era un birou cu o masa mare de lucru si o canapea, pe care domnul Penderwick si-l adjudeca imediat, spunand ca dorea sa fie cat mai departe de multimea dezlantuita.

Venise momentul sa urce surorile la etaj si sa-si aleaga camerele.

• Cine ajunge prima alege unde sta! zise Skye si se indrepta spre scara cu valiza in mana.

• Nu-i corect! zise Jane. Eu nici nu m-am gandit inca sa urc.

• Exact. Pentru ca eu m-am gandit, aleg prima, zise Skye, deja la jumatatea drumului.

• Vino inapoi, Skye, zise Rosalind. Hound trage la sorti ordinea.

Skye mormai si se intoarse nemultumita la parter. Nu-i placea deloc sa lase lucrurile importante in seama lui Hound, mai ales ca, de obicei, cainele o alegea ultima.

„Hound trage la sorti ordinea” era un vechi ritual al surorilor. Isi scriau numele pe bucatele de hartie si pe urma le imprastiau pe jos, impreuna cu bucati de biscuiti pentru caine. Cand Hound amusina biscuitii, dadea inevitabil si peste hartii. Persoana al carei nume il nimerea primul cu botul avea dreptul sa aleaga prima. A doua nimerita de Hound alegea a doua si asa mai departe.

Rosalind si Jane pregatira hartiutele, Batty faramita un biscuit, iar Skye il tinu pe Hound, soptindu-i mereu la ureche numele ei si incercand sa-l hipnotizeze. Eforturile se dovedira inutile. Imediat ce-i dadu drumul, cainele atinse prima hartiuta cu numele lui Jane, apoi pe al lui Rosalind, apoi pe al lui Batty. Hartiuta cu numele lui Skye o manca abia odata cu ultima firimitura de biscuit.

• Nemaipomenit, zise trista Skye. Eu aleg a patra, iar Hound o sa vomite din nou."