Un volum care pătrunde în intimitatea lui James Joyce, „cel mai închis dintre oameni” (după cum spune Henri Michaux), derulând o confesiune când candidă şi plină de afecţiune, când reticentă şi sinuoasă sau rece şi ceremonioasă.

Un volum care pătrunde în intimitatea lui James Joyce, „cel mai închis dintre oameni” (după cum spune Henri Michaux), derulând o confesiune când candidă şi plină de afecţiune, când reticentă şi sinuoasă sau rece şi ceremonioasă.

Scrisori emoţionante despre cum s-a chinuit Joyce să-şi scrie cărţile pentru „acel cititor ideal, suferind de o insomnie ideală".

„Aşa că mă întreb: cine dracu' mai e şi Joyce ăsta care-mi cere atât de multe ore de veghe din cele câteva mii pe care le mai am de trăit, ca să-i apreciez cum se cuvine glumele şi închipuirile şi expresiile fulgurante?"

„Am început Ulise în 1914 şi cred că îl voi termina în 1921. Această locuinţă este, cred, a douăsprezecea în care l-am scris - şi cea mai friguroasă. Toate notele umplu o mică valiză..."

„Am făcut un calcul şi probabil că am cheltuit aproape 20 000 de ore cu Ulise."

„Ieri am scris două pagini - primele de la Da-ul final al lui Ulise."

„Fratele meu spune că, după ce am creat cea mai lungă zi a literaturii, acum trezesc la viaţă cea mai întunecată noapte."