Michael Schumacher, dincolo de maretie

Michael Schumacher este un fenomen creat de el însuși. Deși provine dintr-un mediu umil, fără bani, a ajuns să domine cel mai spectaculos și mai periculos sport din lume. Când Schumacher a obţinut cel de-al șaptelea titlu mondial în 2004, după care a perseverat până la un total de 91 de victorii de Grand Prix, i-a lăsat mult în urmă pe marii Senna, Prost și Fangio și a ridicat ștacheta la un nivel pe care nimeni nu și l-ar fi imaginat vreodată posibil.

Dar atunci când ai în faţă fenomenul Michael Schumacher, este greu să ajungi să cunoști caracterul omului Michael Schumacher. Nu ajută nici faptul că este o persoană foarte rezervată, mereu atentă să nu permită presei și publicului să se apropie prea mult. Etosul său sportiv a fost întotdeauna „nu dezvăluí niciodată nimic” și acest principiu a fost valabil atât în ceea ce privește caracterul său cât și concurenţa pe pistă.

Schumacher a avut un mic diavol în el și mulţi nu sunt încă dispuși să-l ierte pentru acest lucru. La asta s-a adăugat și faptul că s-a dedicat cu totul meseriei și artei sale, căutând în mod meticulos perfecţiunea. Actriţa de origine franceză Jeanne Moreau a spus odată că „perfecţiunea într-un om este ușor de admirat dar greu de iubit” și această observaţie a fost cu siguranţă valabilă și în cazul lui Michael Schumacher. El nu a avut stilul lui Senna, nici evidenta pasiune bruta a acestuia. În schimb precizia, munca grea, disciplina şi abilitatea de a-şi controla emoţiile au fost semnele sale distinctive. Dar aceste calităţi nu câştigă inimi şi minţi. A refuzat să-şi arate umanitatea, despre care cei care îl cunosc foarte bine jură că este excepţională, după cum vom descoperi în biografia lui James Allen.