„Ce știm despre părinții noștri“ este una dintre cele mai sincere și mai autointerogative cărți. O carte care analizează relația dintre părinți și copii, cei nouă coautori ai cărții răspunzând sincer la un set de întrebări despre părinți, ca într-un joc. Un chestionar la capătul căruia, pagină după ...

„Ce știm despre părinții noștri“ este una dintre cele mai sincere și mai autointerogative cărți. O carte care analizează relația dintre părinți și copii, cei nouă coautori ai cărții răspunzând sincer la un set de întrebări despre părinți, ca într-un joc. Un chestionar la capătul căruia, pagină după pagină, cartea devine o radiografie a relației dintre copii și părinți în zilele noastre. Un carusel de emoții care va obliga cititorul să intre și el în joc, răspunzând, în același timp cu autorii la întrebările pe care cartea le pune.

„Ce e această carte? Această carte e un joc, un joc al adevărului, al memoriei și al iubirii. A avut forma unui card game pe care l-am jucat, fără rest, toți participanții. Am răspuns cu toții la toate întrebările. Nu am nici o îndoială că e o carte sinceră, curajoasă, generoasă. Sînt multe povești de viață în această carte. Autorii sînt, totodată, și naratori, și personaje. Personajele principale sînt părinții noștri, însă nu e sigur că noi, copiii lor, sîntem mereu personaje secundare.

Această carte nu este un experiment literar, nici măcar nu e literatură, căci nu ne-am propus să facem literatură. Această carte nu este una scrisă, ci o carte transcrisă, după ce mai întîi a fost una vorbită. Am înregistrat totul, aproape nouă ore. Ne-am folosit de cuvinte, dar poate că și cuvintele s-au folosit de noi. Le-am permis cuvintelor să se folosească de noi și să schițeze un tablou afectiv al părinților noștri. Părinții noștri nu ies mereu bine din poveștile care au ajuns în această carte, dar nici noi, copiii lor, nu am ieșit de fiecare dată bine din toate interacțiunile pe care le-am avut cu ei. Unii dintre noi încă încercăm să o scoatem la capăt cu ajutorul terapiei sau prin alte tehnici de sine personale. Dintre toate persoanele cu care cineva are de-a face într-o viață, părinții sînt persoanele cu cel mai mare potențial traumatic.“ Iulian Tănase, coordonator