Povestea lui Nter

Într-o societate a viitorului ori într-o lume paralelă, în Orașul Roboțeilor, la numărul 24, șurubărea harnicul și punctualul roboțel Nter. Povestea lui se derulează în lumea calculată și exactă a roboțeilor și a tehnologiei și a fost digitalizată de scriitoarea Iulia Burlac sub titlul „Povestea lui Nter”.

Făcând parte din seria Muncitor 2.A.1., micul robot se îndeletnicea cu o muncă repetitivă și ușor monotonă. La finalul programului însă, Nter se cocoța pe acoperișul Fabricii pentru a simți forfota orașului. Iar odată ajuns acasă, acesta își încărca bateria și citea o carte cu instrucțiuni sau un manual de utilizare.

Dar în viața lui Nter a existat și o zi mai deosebită decât toate celelalte. A fost ziua în care s-a pierdut, rămânând singur și izolat de civilizație, într-un cartier vechi și abandonat. Și culmea, fără strop de baterie! Cu toate acestea, în aparență cea mai proastă zi din viața lui, roboțelul dă peste un vechi arbore de încărcare. Norocul îi surâde simpaticului personaj, însă încărcarea bateriei nu poate continua fără descărcarea unui fișier. Ce buton va apăsa Nter? Da sau Nu? Și totuși, clicul pe care îl apasă roboțelul nu punctează deznodământul – nici al acestuia, nici al povestirii; ci declanșează noi evenimente și sensuri în economia narațiunii „Povestea lui Nter”.

În sensul acesta, în demersul înțelegerii subtextuale ne este ghid însuși protagonistul. Deși tipic pentru categoria roboțeilor meticulos asamblați și corect programați, figura lui Nter se distinge în această mare conformistă: nu prin activitatea muncitorească pe care o desfășoară după același tipar, ci prin raportarea acestuia la lumea înconjurătoare grație unei conștiințe superioare. Acest fapt ne este sugerat de ritualul urcatului pe acoperiș: privirea orașului de sus denotă detașarea și capacitatea de a privi exteriorul în ansamblu.