Misiunea pe care o are armata țării noastre, una eminamente și tradițional defensivă, centrată pe ideea existenței naționale, determină percepția publică a militarului ca model de comportament social, persoană asociată în conștiința socială cu ideea de altruism, sacrificiu, curaj, proiectând aceste ...

Misiunea pe care o are armata țării noastre, una eminamente și tradițional defensivă, centrată pe ideea existenței naționale, determină percepția publică a militarului ca model de comportament social, persoană asociată în conștiința socială cu ideea de altruism, sacrificiu, curaj, proiectând aceste calități peste imaginea arhetipală a luptătorului și transformându-le în așteptări la fel de constante ale publicului față de armată ca instituție, dar și față de militari ca persoane. Militarul este din această perspectivă parte a unei elite luptătoare care, chiar dacă nu participă la un război, este perceput de public drept un reper de comportament social. […]

Pentru ca acest reper să continue a exista, militarul trebuie să fie și un om care respectă legea și se achită de această datorie cu responsabilitatea celui pentru care profesia armelor este o onoare. În același timp, trebuie să recunoaștem cu sinceritate că nu există om perfect și nu există militar perfect. În orice societate sau grup profesional există un segment de infracționalitate, iar corpul militar nu face din păcate excepție, chiar dacă fenomenul infracțional militar este mult mai redus decât în mediul civil. Această carte se dorește a fi parte a unui demers individual al autorului care, în calitate de profesionist al dreptului și ofițer al armatei României, dorește să își aducă contribuția la perfecționarea culturii de respectare a legii, de educație juridică, ce trebuie să definească Armata României și statul de drept la noi.