Restituirea, în volum, a „Panteonului Român” ne invită să descoperim rădăcinile și pe marii, ca și pe mai modeștii creatori de bunuri culturale sau instituționale ai poporului român, pentru a lumina viața semenilor și a gândi în perspectivă.

Restituirea, în volum, a „Panteonului Român” ne invită să descoperim rădăcinile și pe marii, ca și pe mai modeștii creatori de bunuri culturale sau instituționale ai poporului român, pentru a lumina viața semenilor și a gândi în perspectivă.

Iosif Vulcan face parte din neamul „Vulcăneștilor”: tatăl său, preotul greco-catolic Nicolae Vulcan, era nepot al episcopului Samuil Vulcan, protector al corifeilor Școlii Ardelene. Iosif, autorul „Panteonului”, a avut modele în familie, a avut la cine să privească și astfel și-a croit drumul în viață. Avea numai douăzeci și patru de ani când, la Pesta, în 1865, unde studia dreptul, înființează o publicație menită să slujească națiunea română din Imperiul Habsburgic în aspirațiile sale patriotice și culturale, gând ce a rodit sub numele Familia. Foaie enciclopedică și beletristică cu ilustrațiuni, revistă care avea să devină cea mai importantă instituție de cultură în plan revuistic pentru românii din Transilvania, dar, foarte curând, o revistă citită și de românii din Țară.

Timp de peste patruzeci de ani, între 1865 și 1906, Iosif Vulcan a pus, la temelia acestui adevărat for cultural și spiritual, toate darurile sufletești, intelectuale, morale cu care a fost înzestrat, pentru a asigura continuitatea acestei lucrări de admirabilă folosință pentru neamul său.

Număr de număr, „Familia” oferea primele sale pagini portretizării fondatorilor de cultură și de istorie care și-au câștigat un nume de bună memorie în istoria românilor. Aceste portrete au fost adunate de Vulcan într-un volum intitulat „Panteon român”.