Multe chipuri de mari trăitori ai credinţei noastre au trecut în arhiva veşniciei neamului, fără ca noi, cei însetaţi de cuvintele lor, să-i întâlnim altfel decât în legendă.

Multe chipuri de mari trăitori ai credinţei noastre au trecut în arhiva veşniciei neamului, fără ca noi, cei însetaţi de cuvintele lor, să-i întâlnim altfel decât în legendă.

Avem nevoie de modele. Şi dacă lumea ar urma aceste modele, n-ar greşi niciodată: părinţii Arsenie de la Techirghiol, Cleopa, Justinian Chira, Ioan Negruţiu, Jacint de la Putna, Iulian Stoicescu, Ghenadie Niţoiu, Ioan Boboc, Dometie Manolache, Constantin Sârbu, Nicolae Steinhardt ş.a. Veghează la treptele veşniciei, de asemenea, „uriaşi ca Stăniloae, Antonie, Anania, Galeriu”, iar părintele profesor se simte dator să mărturisească: „Cu cât cunoşti şi înţelegi mai mult, cu atât eşti mai îndatorat ca martor.”