Autorii:**

Autorii:**

Gyrðir Elíasson

Sjón

Kristín Ómarsdóttir

Gerður Kristný

Ragnar Helgi Ólafsson

Sigurbjörg Þrastardóttir

Eiríkur Örn Norðdahl

Kári Tulinius

Magnús Sigurðsson

Bergþóra Snæbjörnsdóttir

Fríða Ísberg

Brynja Hjálmsdóttir

** Cuvânt înainte al traducătorului**

„această mică insulă/ această mare insulă singuratică”

Vulcanica Islandă nu e doar țara ghețarilor și a gheizerelor, ci un tărâm unde ai senzația că timpul a rămas suspendat undeva sub Cercul Polar. Poezia islandeză este una cu totul aparte, fiindcă limba ei nu a fost supusă prea mult schimbărilor, având totodată două litere care nu sunt găsite în alte limbi moderne: þ (numită thorn sau þorn) și ð (numită eth sau eða). Textul poetic este parte integrantă din viața cotidiană islandeză. În fiecare vers există un ritm intern, o unitate de sens.

Poezie a contrastelor puternice, a cromaticii intense („doar mușchi cenușiu argintiu/ și râuri mici/ de staniu topit/ printre pietre/ negre.” — Gyrðir Elíasson), poezie a peisajelor atemporale inspirate de relieful Islandei, „Nimic nu e real/ cu excepția mării reci ca gheața/ care mă înconjoară” (Gerður Kristný), „Iată această mică insulă/ această mare insulă singuratică/ unde nu aleargă nimeni/ desculț/ toamna pe nisipurile negre” (Sigurbjörg Þrastardóttir), „În dimineața asta/ a sclipit primul/ trandafir de gheață” (Magnús Sigurðsson), poezie puternic reflexivă și autoreflexivă, cu „posibilități deschise de comunicare/ lupta cu lucrurile/ creșteți împreună, nu separat/ fără sfârșit” (Kristín Ómarsdóttir), „aici e loc pentru multe/ în această mișcare între putere și neputință” (Fríða Ísberg), cu accente mistice: „Mă rog lui Dumnezeu ca oamenii să respecte zidul tăcerii/ care înconjoară artele poetice” (Ragnar Helgi Ólafsson), poezie ludică, discurs al melanjului semantic și stylistic: „Sunt începutul unei narațiuni. Sunt o explicație a circumstanțelor. Sunt o aluzie la o altă narațiune. Sunt mijlocul unei narațiuni.” (Eiríkur Örn Norðdahl), toate aceste variante sau diferite fațete ale spiritului islandez sunt surprinse în scrisul poeților din această țară ce numără mai puțin de patru sute de mii de locuitori.

Așadar, Gyrðir Elíasson, Sjón, Kristín Ómarsdóttir, Gerður Kristný, Ragnar Helgi Ólafsson, Sigurbjörg Þrastardóttir, Eiríkur Örn Norðdahl, Kári Tulinius, Magnús Sigurðsson, Bergþóra Snæbjörnsdóttir, Fríða Ísberg și Brynja Hjálmsdóttir sunt vocile alese pentru a pune bazele primei antologii de poezie islandeză publicate în România.

La doisprezece ani de la antologia de poezie suedeză Colonia poetică, prima din seria dedicată de Casa de Editură Max Blecher mai bunei cunoașteri a literaturilor europene contemporane, Avalanșa e pe sfârșite propune cititorului român, prin această cartografiere subiectivă a poeziei islandeze de azi, o experiență extranee ce poate produce neașteptate descoperiri.

** Ioana Miron**