Tras, impins, manat de ghionturi, s-a pomenit in lume; si viermele se zvarcoleste si el cand il calci. Daca nu putea sa dea cu pumnul in fata celui ce-l lovea, scrasnea din dinti, se punea la panda si lovea din dos. Minciuna si obraznicia sunt si ele arme omenesti, si multe poate sa faca omul cand n...

Tras, impins, manat de ghionturi, s-a pomenit in lume; si viermele se zvarcoleste si el cand il calci. Daca nu putea sa dea cu pumnul in fata celui ce-l lovea, scrasnea din dinti, se punea la panda si lovea din dos. Minciuna si obraznicia sunt si ele arme omenesti, si multe poate sa faca omul cand nimeni nu-l vede. Era dreptatea pe care si-o facea el insusi, daca fura ori strica, unde altul cade in banuiala; si tot numai dreptatea si-o facea daca varsa ciorba pe care n-o putea manca, ori rupea in bucati haina pe care n-o putea purta.

A avut si el daca nu multumiri, cel putin satisfactiuni in tineretele lui.

C-a fost luat adeseori pe sus, c-a petrecut nopti la politie, ca trupul ii era mereu plin de vanatai, ca statea mereu in pragul Vacarestilor – aceste erau lucruri fara de care viata lui n-ar fi avut nici o noima.

Asa trebuia sa fie pentru ca el sa se faca din zi in zi mai vanjos, mai sprinten si mai nascocitor