„Dodo Niță: Dragă Ion, când l-ai descoperit pe Corto Maltese și când ai citit prima oară albumul Corto Maltese în Siberia? În franceză, sub acest titlu? Sau în italiană, cu prima denumire, Corte sconta detta arcana?

„Dodo Niță: Dragă Ion, când l-ai descoperit pe Corto Maltese și când ai citit prima oară albumul Corto Maltese în Siberia? În franceză, sub acest titlu? Sau în italiană, cu prima denumire, Corte sconta detta arcana?

Ion Manolescu: Pe Corto, în anii ’70, în revista franceză Pif Gadget. Bineînțeles că, fiind copil, mi se părea complicat prin comparație cu Pifou sau Placid et Muzo. Cum poate aprecia un puști o bandă desenată realistă? Mai ales una simbolică, așa cum era „seria caraibeană” pe care Hugo Pratt a propus-o la Pif. Mult mai interesantă a fost întâlnirea cu albumul „siberian”.

Târziu, prin 2000, când Pratt devenise unul dintre autorii mei preferați. Atunci am făcut rost de Corte sconta detta arcana în format italian (23x32 cm), splendida ediție cartonată din 1977 de la Milano Libri. Aveam în mână piesa de rezistență: un exemplar (numărul 1024 din 5000) al primei apariții. Îmi aduc aminte că am fost uimit de culorile alese de Anne Frognier: de o intensitate neobișnuită, dând un efect 3D personajelor și obiectelor. Paginile aproape că luau foc în vișiniu, carmin sau portocaliu, apoi totul se domolea în pasteluri perfect complementare. O simfonie cromatică pe care fosta parteneră de viață a lui Hugo Pratt a dirijat-o cu măiestrie. Dar tu, Dodo, cum l-ai descoperit pe Corto?