Le doresc autorilor ca versurile lor să nu fie simple rânduri tipărite, ci ecouri care să locuiască în sufletul cititorului. Să aibă parte de inspirație fără sfârșit și să nu uite că, dincolo de haina cărții, adevărata poezie se simte ca un gust regăsit și ca o aromă care refuză să se risipească. - ...

Le doresc autorilor ca versurile lor să nu fie simple rânduri tipărite, ci ecouri care să locuiască în sufletul cititorului. Să aibă parte de inspirație fără sfârșit și să nu uite că, dincolo de haina cărții, adevărata poezie se simte ca un gust regăsit și ca o aromă care refuză să se risipească. - Andrea H. Hedes, Președinte Asociația NEUMA Plus

Poemele mele nescrise - Varujan Vosganian

• nu știu ce să fac mai întâi pe puntea corăbiei se înghesuie poezii un vers stă pe catarg și privește spre țărmurile izbăvitoare numai eu știu că un astfel de țărm nu există pentru întreaga corabie ce lume pestriță, palide versuri sau îmbujorate de rime sleite ori proaspete, cu ochii la stele sau cu privirea pierdută și totuși cele mai frumoase poezii sunt acelea bântuite de răul de mare uneori, noaptea, corabia acostează în port o aripă oarbă așază un cerc de lumină pe creștetul unui poem își netezește straiele, se îndreaptă din umeri și se strecoară pe chei la întâlnirea cu lumea ceva se naște atunci, ceva parcă moare corabia se întoarce în largurile ei frământate unde nici pasăre nu ajunge iar poeziile se strâng unele în altele așteptând cercul de lumină din nou să pogoare eu știu că într-o zi largurile se vor strâmta și corabia se va sfărâma între stânci atâtea versuri se vor scufunda deodată cu mine și poeziilor pe care n-am să mai apuc să le scriu le cer iertare*