Partaj

Partaj recomandă un prozator conștient de propriile resurse, capabil să ridice la puterea absurdului nu doar stereotipii ale middle-class-ului actual (încrederea pozitivistă în instituții sau mitul familiei perfecte), ci și bovarismele interiorității. Ca la Anton Holban, incisivitatea autoanalizei se transformă pe nesimțite în act pur, celebrat ca atare, de masochism. Alex Goldiș La intersecția dintre proză scurtă și roman, fiecare dintre genuri subminându-l pe celălalt tocmai când pare că se realizează, Partaj este povestea unui ins obsedat de propriile eșecuri existențiale. Drama cotidiană, criza vârstei de mijloc, aporiile conversaționale, scenariile mentale idilic-ironice și triunghiurile erotice care compun viața lui Matei sunt dovada că personajul repetă „destinul” unchiului Ionel care încă are energii reflexive, fumând resemnat pe marginea unei alei din cartier. Observațional convins, Horia Corcheș recurge la armele autoficțiunii – finalul e puternic, însă nu-i mai puțin adevărat, vorba unui poet contemporan, că pentru Matei „singurătatea vine pe facebook”. Claudiu Turcuș Matei Jitaru scrie un roman în care Horia Corcheș e personaj. Sau viceversa. Romanul este de dragoste, dar iubirea-i arareori ca-n cărți. Dacă ar deveni materie obligatorie în școli, Matei (sau Horia?) ar putea fi profesor, ba chiar director. Trăind-o mereu prea fatalist-sentimental, nu-i decât un veșnic absolvent. Abia prin partaj își ia toate diplomele literare. Restul e viață. Cosmin Borza