Un tânăr pictor de curând divorţat se mută într-o casă izolată, la munte. Boemă, cu grădină, situată în mijlocul pădurii, casa, pe care i-o încredinţează un amic, fiul unui celebru pictor nihonga, pare locul ideal în care tânărul o poate lua de la capăt, încercând să-şi depăşească lipsa de inspiraţi...

Un tânăr pictor de curând divorţat se mută într-o casă izolată, la munte. Boemă, cu grădină, situată în mijlocul pădurii, casa, pe care i-o încredinţează un amic, fiul unui celebru pictor nihonga, pare locul ideal în care tânărul o poate lua de la capăt, încercând să-şi depăşească lipsa de inspiraţie. Numai că, la scurtă vreme după ce hotărăşte să renunţe la tablourile pe care le realizase pentru bani, primeşte, în schimbul unei sume uriaşe, o comandă de portret din partea unui personaj misterios. Oferta nu pare a fi doar o surpriză întâmplătoare. După cum pare suspect şi momentul în care pictorul găseşte, înfăşurat în hârtie şi ascuns de privirile tuturor, un tablou straniu ce-i aparţine stăpânului casei, înfăţişând scene bizare inspirate din Don Giovanni, faimoasa operă a lui Mozart.

Uciderea Comandorului este un roman despre singurătate, război şi artă, o carte uimitoare a unuia dintre cei mai îndrăgiţi scriitori contemporani, dar şi un omagiu adus capodoperei Marele Gatsby.

Haruki Murakami(n. 1949) este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokio. Primul său roman,* Ascultă cum cântă vântul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982), distins cu Premiul Noma. În 1987 publică Pădurea norvegiană*, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985), pentru care a primit Premiul Tanizaki, Dans dans dans (1988), Cronica păsării-arc (1994), nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award, Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002) şi În noapte (2004), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), * Salcia oarbă, fata adormită*(2006) şi* Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă*(2007). În ultimii ani i-au apărut romanele* 1Q84 (2009-2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013) şi Uciderea Comandorului (2017), volumul de convorbiri cu dirijorul Seiji Ozawa Pur şi simplu despre muzică*(2011) şi volumele de povestiri* Bărbaţi fără femei (2014) şi Persoana întâi singular * (2020).