Catre paradis

Autoarea bestsellerului devenit clasic * O viață măruntă revine cu un roman îndrăzneț, sclipitor, întins pe trei secole și cuprinzând trei versiuni diferite ale experimentului american, despre iubiți, familie, pierdere și promisiunea intangibilă a utopiei.*

„Către paradis rescrie cu îndrăzneală trecutul, prezentul și viitorul Americii. Alegând trei perioade de sfârșit de secol – 1893, 1993 și 2093 –, autoarea creează un triptic narativ de mare efect. Ni se prezintă o țară alternativă în care chestiunile profunde legate de familie, moștenire, suveranitate și, mai presus de orice, sensul libertății sunt scăldate într-o lumină orbitoare... Către paradis descrie, la fel ca * O viață măruntă*, o întrețesere complexă de relații umane, oferind o experiență de lectură minunată... Deznodământul, palpitant și totodată foarte emoționant, este o lovitură de maestru.“ The Financial Times

„Către paradis este un roman de cel mai înalt nivel. Proza elegantă a lui Yanagihara trezește emoție și dă credibilitate personajelor care animă intriga. Ochiul ei pătrunzător se manifestă în trei cadre separate, în care cititorul este condus prin fire narative multiple orchestrate cu mare acuratețe. Temele iubirii și apartenenței sunt predominante în Cartea I și Cartea a II-a. În Cartea a III-a, teama biruie dragostea într-o imitare a realității care ne atinge tuturor coarda sensibilă în această perioadă.“ USA Today

Într-o versiune alternativă a Americii din 1893, New Yorkul face parte din Statele Libere, unde cetățenii pot trăi și iubi cum le place (sau cel puțin așa pare). Fragi - lul vlăstar al unei familii de vază se opune logodnei cu un pretendent bogat, fiind atras de un profesor de muzică fermecător, dar sărac lipit pământului. În 1993, în Manhattanul asediat de epidemia de SIDA, un tânăr hawaiian trăiește cu partenerul său mult mai în vârstă și mai înstărit fără să sufle o vorbă despre problemele sale din copilărie sau despre soarta pe care a avut-o tatăl său. Iar în 2093, într-o lume măcinată de pandemii și supusă unui regim totalitar, nepoata unui om de știință celebru încearcă să-și continue viața fără el – și să rezolve misterul disparițiilor soțului său. Reunite într-o simfonie ingenioasă și încântătoare, cele trei părți ale roma - nului tratează teme precum: boala și tratamentele cu un preț teribil; avuția și mizeria; lipsa drepturilor și puterea; problemele rasiale; definiția familiei și a naționalității; justificările periculoase ale celor puternici și ale revoluționarilor; dorința de a găsi un loc într-un paradis terestru și conștientizarea treptată a faptului că existența lui e imposibilă. Către paradis este un roman de fin de siècle de o calitate literară excepțio - nală, dar mai presus de orice este opera unui geniu în privința cunoașterii emo - țiilor. Forța motrice a acestui roman remarcabil este faptul că Hanya Yanagihara ne înțelege atât dorința fierbinte de a-i proteja pe cei pe care-i iubim – parteneri, iubiți, copii, prieteni, rude și chiar concetățeni –, cât și durerea cumplită din momentul în care dăm greș.

„Cu o îndrăzneală stupefiantă, Yanagihara rescrie America... Autoarea alocă semnificații noi diverselor teme, situații și motive... Acest roman ambițios atacă probleme de prim rang ale Americii și le răspunde într-o manieră originală și captivantă. Impresia generală este copleșitoare, dar momentele minore sunt cele în care Yanagihara își manifestă talentul uriaș.“ The New York Times Book Review

„Remarcabil... Către paradis demonstrează ingeniozitatea inepuizabilă a unei romanciere care nu încetează să depășească spectaculos așteptările... Explorează visul de libertate care ademenește personajele să riște totul pentru un paradis pe care-l doresc, fără a și-l putea imagina limpede. Indiferent de cadrul temporal – trecut, prezent sau viitor –, Către paradis se hrănește din confluența hipnotică a talentelor lui Yanagihara. Prozatoarea vorbește încet, într-o șoaptă insistentă. Ne atrage într-o relație intimă, de empatie cu personajele, în timp ce le pune în situații de criză pe care le resimțim acut la rândul nostru.“ The Washington Post