A fost odată o femeie care dorea mult să aibă un copil mic de tot, dar nu ştia deloc de unde să-l ia. Atunci se duse la o bătrână vrăjitoare şi-i vorbi astfel:

A fost odată o femeie care dorea mult să aibă un copil mic de tot, dar nu ştia deloc de unde să-l ia. Atunci se duse la o bătrână vrăjitoare şi-i vorbi astfel:

— Aş vrea din tot sufletul să am un copil mic. N-ai putea să-mi spui de unde l-aş putea căpăta?

— Foarte uşor! răspunse vrăjitoarea. Ţine firul acesta de orz, dar vezi că el nu e din soiul celor care cresc pe câmp sau care se dau de mâncare găinilor. Pune-l într-o oală de flori şi ai să te minunezi de ceea ce vei vedea!

— Îţi mulţumesc! zise femeia şi îi dădu vrăjitoarei un galben, căci acesta era preţul firului de orz.

Apoi se duse acasă şi făcu aşa cum o învăţase bătrâna. Îndată crescu o floare minunată şi mare, care părea o lalea, dar petalele se ţineau strânse, de parcă ar fi stat închise în boboc.

— Ce floare frumoasă! zise femeia şi sărută petalele roşii şi galbene.

Însă în clipa sărutării floarea se deschise deodată. Era, într-adevăr, o lalea – se vedea bine aceasta –, iar în mijlocul florii stătea o fetiţă mică de tot şi frumoasă cum nu se găsea alta pe lume. Era pe jumătate cât degetul cel mare de înaltă şi îi puse numele Degeţica.