Buna dimineata, baieti! (1972), scrisa de prozator (Grigore Bajenaru) dupa iesirea din invatamant, ca pensionar... Fugit irreparabile tempus… Si mai incarcata de nostalgii, fiindca profesorul si-a iubit nespus de mult meseria, parca prelungindu-si printr-insa copilaria, adolescenta, prospetimea vars...

Buna dimineata, baieti! (1972), scrisa de prozator (Grigore Bajenaru) dupa iesirea din invatamant, ca pensionar... Fugit irreparabile tempus… Si mai incarcata de nostalgii, fiindca profesorul si-a iubit nespus de mult meseria, parca prelungindu-si printr-insa copilaria, adolescenta, prospetimea varstelor dintai. Fostul elev buclucas si poznas de la Liceul Gheorghe Lazar, acum in ipostaza de dascal, nu putea sa nu aiba o atitudine fraterna fata de generatiile de elevi ce i-au trecut pe dinainte, cu ghidusiile, cu poznele lor, inte­legandu-i, instruindu-i si educandu-i... Si si-a pastrat aceste sentimente pentru scoala si lumea ei si dupa ce n-a mai fost la catedra. Liceul de odinioara, la care a invatat, scolile pe unde a trecut, elevii sai ra­manandu-i in inima si in minte ca niste insule ale fericirii, la care se intoarce cand si cand, convorbind cu dulci si nesterse amintiri.Buna dimineata, baieti! este insa si o carte de evocare a atator figuri im­pu­natoare din cultura noastra, pe care autorul le-a cunoscut direct: un Ovid Densusianu, un Cartojan, Liviu Rebreanu, Mihail Drago­mi­res­cu, Iacob Negruzzi, chiar si altii inca, multi cu a caror amintire isi agrementa lectiile lui de impatimit profesor de limba si literatura romana, spre deliciul elevilor sai. - Hristu Candroveanu, Literatura romana pentru copii, Editura Albatros, Bucuresti, 1988