• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1926 Romanul Mama (1920) este o opera de maturitate in care sunt recurente argumente dragi autoarei, pe care cititorul roman le va putea descoperi parcurgand paginile de intense trairi sufletesti, analize psihologice generate de adeziunea la real...

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1926 Romanul Mama (1920) este o opera de maturitate in care sunt recurente argumente dragi autoarei, pe care cititorul roman le va putea descoperi parcurgand paginile de intense trairi sufletesti, analize psihologice generate de adeziunea la realitatea traita, in care Deledda si-a dovedit calitatile. Singuratatea, daruirea, framantarea sufleteasca, teama de celalalt, reticenta, masca individualizeaza multe personaje, fie ca au un nume (Agnese, Paulo), fie ca reprezinta o categorie, cum este cazul mamei. Drama interioara a celor doua femei provine din contrastul social: cea dintai traieste o pasiune (scandaloasa in lumea catolica) pentru un preot, iar cealalta, o drama interioara profunda pentru posibila naruire a realizarilor sale obtinute printr-o viata de renuntari. Intre acestea se inscrie drama spirituala a lui Paulo, caruia conditia de preot ii impune sacrificarea iubirii pamantesti. Dar mandria, asemenea celei a eroinelor din tragediile antice, nu le permite sa se releve comunitatii, iar dramele interioare raman enigmatice pentru cei din jur. In absenta comunicarii, aparenta trebuie salvata chiar prin sacrificiul vietii. Realizarea sociala a fiului, pastrarea pozitiei sociale, a aparentei sunt idei-argument care caracterizeaza psihologia eroilor deleddieni. Diferenta dintre icoana ideala a virtutii si realitatea din spatele ei, dubla tradare a lui Paulo: a iubirii carnale pentru Agnese si a iubirii ideale pentru Mantuitor demoleaza increderea mamei in superioritatea fiului si o asociaza cu rusinea si decaderea de pe o treapta sociala privilegiata. - Stefan Damian