Primul volum al editiei grupeaza cele mai importante texte metafizice, aranjate in ordine cronologica. Astfel, se pot observa doua puncte de tensiune in gandirea metafizica leibniziana: unul apare in 1679 iar celalalt in 1695. Daca primul moment de tensiune este datorat adoptarii formelor substantia...

Primul volum al editiei grupeaza cele mai importante texte metafizice, aranjate in ordine cronologica. Astfel, se pot observa doua puncte de tensiune in gandirea metafizica leibniziana: unul apare in 1679 iar celalalt in 1695. Daca primul moment de tensiune este datorat adoptarii formelor substantiale, cel de-al doilea are ca obiect adoptarea monadelor. Cele doua repere fundamentale conduc la impartirea metafizicii leibniziene in trei importante perioade. In prima perioada, de tinerete (1663-1679), se gasesc scrieri, in general, de mica intindere. Printre cele mai importante piese ale acestei perioade, pe care le publicam acum pentru prima oara in limba romana, se numara: Disputa metafizica despre principiul individuatiei, Confesiunea filosofului, De summa rerum. Perioada de maturitate, in care se manifesta metafizica substantei corporale (1680-1695), contine mari lucrari de sinteza precum: Disertatie metafizica, Nou sistem cu privire la natura si comunicarea substantelor. Perioada tarzie, dominata de metafizica monadologica (1696-1716), contine lucrarile cele mai importante, si totodata cele mai celebre din intreaga opera: Despre originea radicala a lucrurilor, Principiile naturii si harului intemeiate pe ratiune, Monadologia.