Legendele Olimpului. Necyomantia sau Oracolul mortilor

O valoroasă lucrare a lui Popa Lisseanu, cel după care s-a inspirat Alexandru Mitru când a refăcut Legendele Olimpului, vă este prezentată astăzi, în forma sa originală. O lucrare deosebită, ce cuprinde două părţi.

Partea I. Legendele zeilor

Partea a II-a. Legendele eroilor

...

_Numaidecât zeul se deghiză în femeie, luă înfăţişarea şi îmbrăcămintea Dianei şi se îndreptă spre fecioara Callisto, întrebând-o:

— Ascultă-mă, soro: pe ce culmi ai fost la vânat?

Copila se ridică în picioare şi-i răspunse:

— Te salut, zeiţă, pe tine care, după părerea mea, eşti mai mare şi mai puternică – poate să mă audă chiar el – decât însuşi Jupiter.

Zeul surâse auzind-o şi se bucură de preferinţa pe care i-o arăta. O sărută, şi o sărută mai cu foc decât cum era sărutul castei Diana. Când fata începu să-i povestească prin ce păduri a fost la vânat, zeul îi taie vorba printr-o nouă sărutare şi apoi, printr-o îmbrăţişare strânsă, îi descoperi cine era. Pe urmă plecă.

Dar iată că Diana, întovărăşită de o ceată de nimfe, apăru pe vârful unei coline, mândră că vânase o sumedenie de fiare. Cum o zări pe Callisto, o cheamă la sine. Fata, temându-se să nu fie tot Jupiter, o luă la fugă. După ce, însă, le văzu pe suratele sale nimfe avântându-se spre ea, se linişti şi intră în mijlocul cetei, amestecându-se printre tovarăşe. Dar curajul fetei nu mai era acum ca altădată. În cele din urmă, casta Diana, aflând despre cele petrecute, o goni de la curtea sa._