Căci mare parte din seducția Ioanei venea din vocea ei, din rostirea cuvintelor, din ritmul ușor obosit al frazelor. Nu doar gura femeii vorbea, ci și întreaga ei ființă interioară în care se amestecau bucuria și așteptarea, nostalgia și visul. Vocea Ioanei ascundea în materia ei indecisă, de întune...

Căci mare parte din seducția Ioanei venea din vocea ei, din rostirea cuvintelor, din ritmul ușor obosit al frazelor. Nu doar gura femeii vorbea, ci și întreaga ei ființă interioară în care se amestecau bucuria și așteptarea, nostalgia și visul. Vocea Ioanei ascundea în materia ei indecisă, de întuneric și catifea, o căldură amară, o căldură amețitoare. (Gheorghe Crăciun)

Insistînd în primul rînd, cu acuitate și finețe rare, pe nivelul cel mai de jos – și poate cel mai profund – al experienței amoroase, dragostea nu va fi altceva la Gheorghe Crăciun, excelent analist al sîngelui tulburat, decît o epifanie a simțurilor. (Virgil Podoabă)

Al nouălea titlu din Seria de autor „Gheorghe Crăciun”, începută în anul 2014, sub îngrijirea criticului literar Carmen Mușat și a fiicei autorului, Oana Crăciun, romanul Frumoasa fără corp este o mărturie despre forța cuvîntului scris și a literaturii de a recompune lumi reale, vii, care, fără a fi consemnate prin literă, ar rămîne doar iluzii. Numai scriitorul și literatura – frumoasa fără corp – pot insufla viață realității. Relația dintre scriitor și creația sa este o poveste de dragoste imaterială, dar materializată în operă, în personaje și în destinele lor. După Acte originale/Copii legalizate și Compunere cu paralele inegale, acest roman continuă să folosească „scrisul ca formă de rezistență la agresiunile unui trup ce suspectează lumea de irealitate”.