„Domnul Toparceanu este mai intai un poet liric. Dar un poet liric de o natura speciala. Domnia sa combina in multe din poeziile sale, si anume in cele mai reusite, impresionabilitatea si pasiunea celui mai subiectiv liric, cu observatia patrunzatoare a unui realist. Poate din aceasta cauza, inspira...

„Domnul Toparceanu este mai intai un poet liric. Dar un poet liric de o natura speciala. Domnia sa combina in multe din poeziile sale, si anume in cele mai reusite, impresionabilitatea si pasiunea celui mai subiectiv liric, cu observatia patrunzatoare a unui realist. Poate din aceasta cauza, inspiratia sa poetica ne da o impresie neobisnuita de luciditate, daca cumva luciditatea aceasta nu se datoreste controlului pe care-l exercita inteligenta asupra inspiratiei. A releva rolul prea excesiv al inteligentei in creatia lirica, nu credem ca este un elogiu de invidiat, adus unui poet liric.

Ar fi banal sa-i mai dovedim acum ca nu exista arta fara instinct artistic si sa-i aratam ca domnia sa are un instinct artistic sigur. Este drept insa ca, in inventia si mai cu sama in realizarea poetica a domnului Toparceanu, inteligenta joaca un rol neobisnuit. Aceasta este insa o forta si o slabiciune in acelasi timp. O forta, caci prin inteligenta domnul Toparceanu este stapan pe toate mijloacele sale - senzatii, imagini, sentimente - din care stie sa scoata maximum de randament... O slabiciune, caci interventia prea pronuntata a inteligentei in procesul sufletesc de creatiune este inoportuna. Aceasta interventie stanjeneste jocul fortelor inconstiente, care sint rezervoriul poeziei lirice. Iata pentru ce peozia domnului Toparceanu este lipsita de acele ecouri nelamurite si de acea brumozitate care ingaduie cetitorului sa-si viseze liber visurile lui.”

Garabet Ibraileanu - Revista Viata Romaneasca, nr. 4, 1920