George Banu scrie despre o istorie ce se conjugă la prezent doar privind spre trecutul fastuos al saloanelor de altădată, luminate de candelabrele maiestuoase, a căror splendoare frapează și astăzi. În teatru, în marile montări care au rămas emblematice, de la Thomas Ostermeier la Andrei Șerban, can...

George Banu scrie despre o istorie ce se conjugă la prezent doar privind spre trecutul fastuos al saloanelor de altădată, luminate de candelabrele maiestuoase, a căror splendoare frapează și astăzi. În teatru, în marile montări care au rămas emblematice, de la Thomas Ostermeier la Andrei Șerban, candelabrul ghidează emoția spectatorului în noaptea pe care artiștii încearcă să o reînvie. Pentru George Banu, candelabrul este un rege decăzut, el este astrul nopții, el marchează frumusețea unei dispariții anunțate, el e cel care sfidează prin excelență economia, rațiunea, oportunul, cel care reușește să recompună somptuos un trecut nostalgic, melancolic. Astăzi, candelabrul își face simțită prezența tocmai prin absență, iar în ultima sa carte, O lumină în inima nopții, George Banu ne conduce prin viața intimă a rafinamentului, a eleganței, a luminii de altădată.

George Banu (n. 22 iunie 1943, Buzau) este profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, si un eseist de reputatie mondiala. George Banu si-a dedicat opera critica regiei moderne si figurilor ei exemplare (Brook, Strehler, Grotowski etc). In 1974 se stabileste in Franta unde isi va continua cariera universitara inceputa in Romania. In 1981, publica volumul de referinta Costumul de teatru, precum si cartea Brecht ou le petit contre le grand, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai buna carte de teatru a anului. George Banu va mai castiga acest premiu in 1984 si 1990 pentru Le théâtre, sorties de secours si Le Rouge et or. Intre anii 1990-2001 a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar intre anii 1994-2001 a fost presedintele Asociatiei Internationale a Criticilor. George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai buna carte de teatru in Franta; a obtinut premiul de excelenta UNITER si Premiul Prometeu 2007. Este presedinte de onoare al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru si Doctor Honoris Causa al mai multor universitati europene. Cartile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene si au fost traduse in numeroase limbi. De asemenea, a scris o trilogie despre legaturile dintre teatru si pictura: Le Rideau, L’Homme de dos si Nocturnes.Conduce revista Alternatives theatrales si colectia Le Temps du theatre la Editura Actes-Sud. La Editura Nemira a mai publicat volumul Arta teatrului (coautor Mihaela Tonitza-Iordache), Repetitiile si teatrul reinnoit , Spatele omului, Dincolo de rol sau actorul nesupus si este autorul textelor din albumul de fotografie Hamlet Machine de Mihaela Marin (2007).