Din literatură până în psihologie, de la începutul vieții până în ultimele clipe, mama este o piatră de temelie și o bornă de demarcație, un spațiu intim și vital care ne modulează existența și ne determină personalitatea și atitudinea în fața realității. Există nenumărate tipologii ale mamei tocmai...

Din literatură până în psihologie, de la începutul vieții până în ultimele clipe, mama este o piatră de temelie și o bornă de demarcație, un spațiu intim și vital care ne modulează existența și ne determină personalitatea și atitudinea în fața realității. Există nenumărate tipologii ale mamei tocmai deoarece coagulează un teritoriu inepuizabil în sumedenia sa de nuanțe. Cu aceste nuanțe se joacă și Gelu Diaconu în această carte surprinzătoare și seducătoare, developând cu minuțiozitate ipostaze ale feminității, ale posesiei și dependenței, ale răzvrătirii, ale iubirii și chiar ale refuzului, durerii și neputinței. Personajul care traversează acest poem simfonic nu este o anume mamă, ci reprezintă ideea de mama, cea care voluntar sau involuntar ne însoțește peste tot. Cât despre stil, este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit în ultima vreme.