Douasprezece povestiri calatoare

În Barcelona, o prostituată braziliană în vârstă își dresează câinele să plângă la mormântul pe care l-a ales pentru ea. La Viena, o femeie își dezvăluie puterea de a vedea viitorul pentru o familie bogată. La Geneva, un șofer de ambulanță și soția sa îl iau cu ei pe fostul președinte al unei țări din Caraibe, doar pentru a-și da seama că ambiția sa politică este intactă. Prin cele douăsprezece povești despre viața latino-americanilor în Europa Garcia Marquez reușește să transmită un amalgam de melancolie, tenacitate, mâhnire și ambiție, amalgam care face parte din experiența imigranților. Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la inceperea unui roman. Caci in primul paragraf al unui roman trebuie definit totul: structura, ton, ritm, lungime si uneori chiar si caracterul vreunui personaj. Restul este placerea de a scrie, cea mai intima si solitara care se poate imagina, si daca nu-ti petreci restul vietii corectindu-ti cartea e fiindca aceeasi rigoare de fier de care e nevoie ca s-o incepi se impune si ca s-o termini. Povestirea, in schimb, nu are nici inceput, nici sfarsit: se leaga sau nu se leaga. - Gabriel Garcia Marquez