Sărmanul Nietzsche, „bestia blondă”, a avut și el parte de crucificare. Multor profeți şi mântuitori li se întâmplă asta: eventual şi în timpul vieţii, şi după moarte. Nietzsche, răzvrătitul împotriva legilor celor vechi, întemeietorul orgolios al noii sale „religii”, a trebuit să suporte şi el toat...

Sărmanul Nietzsche, „bestia blondă”, a avut și el parte de crucificare. Multor profeți şi mântuitori li se întâmplă asta: eventual şi în timpul vieţii, şi după moarte. Nietzsche, răzvrătitul împotriva legilor celor vechi, întemeietorul orgolios al noii sale „religii”, a trebuit să suporte şi el toate eşecurile şi răstălmăcirile posibile, ba chiar şi punerea terifiantă în practică a unora dintre ideile lui, care nici nu mai erau ale lui și, îndeobște, nu mai erau idei…

„Viclenia rațiunii”, implicit a istoriei, o descrisese Hegel, unul dintre cei mulţi pe care Nietzsche nu‑i agrea. Dincoace de istorie şi chiar dincolo de ea, rămân cărţile. Omul n‑a fost să fie mântuit de Nietzsche. Cărțile lui vor dăinui printre oameni: pentru oameni. (Ion Ianoși)