Ca majoritatea celor din generația mea, încă de când eram copil, nu pierdeam niciunul din spec­tacolele Circului „GLOBUS“ unde mergeam nu atât pentru a vedea numerele cu elefanți, lei, tigri, maimuțe și zebre (pe vremea aceea încă fiind per­mise în spectacole numerele de dresaj) și nici spec­taculoa...

Ca majoritatea celor din generația mea, încă de când eram copil, nu pierdeam niciunul din spec­tacolele Circului „GLOBUS“ unde mergeam nu atât pentru a vedea numerele cu elefanți, lei, tigri, maimuțe și zebre (pe vremea aceea încă fiind per­mise în spectacole numerele de dresaj) și nici spec­taculoasele numere de acrobație, ci pentru o nouă întâlnire cu cel mai iubit personaj al circului acelor ani: Siminică.

Ceva mai târziu, tot pe când eram copil, printr-o întâmplare (descrisă în volumul pe care-l țineți acum în mâini) am reușit să cunosc și Omul Simi­nică, venit să se reculeagă, duminică de duminică, la mormântul surorii lui. Atunci a început, de fapt, prietenia noastră. întreaga serie de convorbiri pe care am realizat-o cu Siminică în apartamentul său din șoseaua Ștefan cel Mare a rămas inedită mai bine de 25 de ani și, datorită editurii Vremea, vă este dăruită integral abia acum, când comemorăm cinci ani de la plecarea dintre noi a celui mai mare comic-acrobat al circului românesc. -- Fabian Anton