Aşa cum sunt constituite, romanele pot să ne dea o imagine despre măsura în care ficţiunea îi este interzisă prozatorului Lovinescu, care în schimb se regăseşte pe sine în paginile din * Bizu,* mai apropiate ca ton de memorialistică. Apărute în anii '30, toate romanele ciclului propun apoi într-o va...

Aşa cum sunt constituite, romanele pot să ne dea o imagine despre măsura în care ficţiunea îi este interzisă prozatorului Lovinescu, care în schimb se regăseşte pe sine în paginile din * Bizu,* mai apropiate ca ton de memorialistică. Apărute în anii '30, toate romanele ciclului propun apoi într-o variantă mai puţin reuşită o preocupare către romanul citadin care se făcuse simţită prin scrisul unor Camil Pelrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Gib Mihăescu, Anton Holban, Mircea Eliade etc. Şi care în literatura noastră înseamnă atât de mult. Ca intenţiei romanele lui Lovinescu ilustrează destul de bine în cele din urmă o anume nelinişte modernă, a cărei prezenţă începe să se facă simţită şi în proza românească.

Marian Papahagi