Germania anilor ’30. Trei foşti camarazi de arme îşi cîştigă existenţa pe zi ce trece tot mai precară vînzînd maşini de ocazie şi lucrînd în atelierul de reparaţii auto pe care l-au pus pe picioare împreună. Trupe înarmate de soldaţi mărşăluiesc cu mîndrie pe străzi. Nesiguranţa, sărăcia şi violenţa...

Germania anilor ’30. Trei foşti camarazi de arme îşi cîştigă existenţa pe zi ce trece tot mai precară vînzînd maşini de ocazie şi lucrînd în atelierul de reparaţii auto pe care l-au pus pe picioare împreună. Trupe înarmate de soldaţi mărşăluiesc cu mîndrie pe străzi. Nesiguranţa, sărăcia şi violenţa domnesc pretutindeni. Pentru cei trei, prietenia este singurul refugiu în faţa haosului din jur. Cel mai tînăr dintre ei se îndrăgosteşte de o femeie misterioasă, Patrice Hollmann, care se alătură curînd micului lor grup, iar pînă la urmă prietenia le este pusă la încercare în feluri greu de imaginat. Scris cu aceeaşi simplitate şi francheţe copleşitoare ce au făcut din Pe frontul de vest nimic nou un roman clasic, Trei camarazi (1937) portretizează măreţia spiritului uman, ilustrată de personaje silite permanent să găsească resurse interioare pentru a supravieţui într-o lume pe care trebuie s-o înfrunte. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran la un an după apariţie de regizorul american Frank Borzage, cu Robert Taylor, Franchot Tone şi Robert Young în rolurile principale, scenariul fiind semnat de F. Scott Fitzgerald.

„Era în timpul inflaţiei. Cîştigam două bilioane de mărci pe lună. De două ori pe zi ni se făcea plata, şi de fiecare dată aveam o jumătate de oră pauză pentru a ne putea repezi în magazine să cumpărăm cîte ceva înainte de a se fi schimbat din nou cursul dolarului, şi astfel valoarea banilor să se reducă la jumătate. Şi apoi? Anii ce-au urmat? Am lăsat creionul din mînă. N-avea nici un sens să mai continui bilanţul. Nici nu-mi mai aminteam exact. Prea se învălmăşiseră multe. Ultima aniversare a zilei mele de naştere o sărbătorisem la cafeneaua Internaţional, unde un an întreg am fost angajat să cînt seară de seară la pian. Apoi i-am regăsit pe Köster şi pe Lenz.”

„O cronică a epocii şi o rapsodie a iubirii cum puţine sînt în literatura modernă.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

„Trei camarazi marchează, fără îndoială, un progres important în creaţia lui Erich Maria Remarque.” (The New York Times)