• Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura in 2010

• Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura in 2010

Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atat pentru scena, cat si pentru marele ecran. Oscar are zece ani si traieste intr-un spital. Chiar daca nimeni nu are curajul sa i-o spuna in fata, baiatul, bolnav de leucemie, stie ca va muri, iar razboiul lui impotriva tuturor izbucneste inocent, patimas si deznadajduit. Singura care-i intra in voie este Tanti Roz, o infirmiera batrana, neintrecuta in nascocit povesti moderne, adevarate lectii de viata, in care nici binele, nici raul nu sunt absolute si nimic nu e asa cum pare la prima vedere. Ea ii da copilului ideea sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi zece ani si-l invata sa-i scrie epistole lui Dumnezeu ca sa se simta mai putin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid intr-o viata traita fast-forward, Oscar parcurge, printre rasete si lacrimi, itinerarul emotionant al tuturor varstelor si experientelor umane imbogatite de imaginatia lui, care umple spatiile albe si imbraca realitatea in vesmantul miracolului. Astfel, baiatul ajunge sa-si traiasca adolescenta alaturi de prieteni, sa se indragosteasca la tinerete, sa se casatoreasca la maturitate cu prima iubire, sa o piarda si, in cele din urma, sa regaseasca dragostea la apusul unei vieti ca o lumanare care arde la ambele capete.

Traducere din limba franceza de Marieva Ionescu.

Fragment din cartea "Oscar si Tanti Roz" de Eric-Emmanuel Schmitt:

"Draga Doamne-Doamne,

Astazi am avut de la saptezeci la optzeci de ani si m-am gandit mult.

Intai, am folosit cadoul de Craciun de la Tanti Roz. Nu stiu daca ti-am spus despre el. E o planta din Sahara care-si traieste toata viata intr-o singura zi. Imediat ce samanta primeste apa, crapa, devine tulpinita, face frunze, apoi face o floare cu seminte, se ofileste, se scofalceste, si uite-asa, pana seara, s-a zis cu ea. E un cadou nemaipomenit, iti multumesc ca l-ai inventat. Am udat-o azi-dimineata la 7, impreuna cu Tanti Roz si cu parintii mei - de fapt, nu stiu daca ti-am zis, deocamdata au ramas si ei acasa la Tanti Roz, pentru ca e mai aproape - , si dupa aceea i-am urmarit toata viata. M-a impresionat. Cert e ca e o floare cam pipernicita - nu aduce nici pe departe cu un baobab, dar si-a facut din plin, curajoasa, toata treaba de floare, exact ca cele mari, toata ziua, fara sa se poticneasca, pentru noi.

Am citit impreuna cu Peggy Albastrea Dictionarul medical, cartea ei preferata. E pasionata de boli si se intreaba pe care ar putea sa le aiba mai tarziu. Eu m-am uitat la cuvintele care ma interesau: "Viata", "Moarte", "Credinta", "Dumnezeu". Poate n-ai sa ma crezi, dar nu erau acolo!"