Ce putem face astăzi cu Merleau-Ponty?

Ce putem face astăzi cu Merleau-Ponty?

Ceea ce devine tot mai clar este că drumul spre lucrurile în sine este presărat cu obstacole și că nu este suficient să proclamăm apariția unor noi filozofii orientate spre obiect pentru a regăsi realul.

Lumea sensibilă nu poate fi redusă la un ansamblu de obiecte – critica fenomenologică a obiectului a demonstrat acest lucru. Ne rămâne să descriem toată complexitatea proceselor prin care lucrurile apar, în câmpurile lor.

Fără îndoială, această fenomenologie a mediilor și a medierilor a fost doar întrevăzută de Merleau-Ponty și este, cu siguranță, mai mult operativă decât tematică, pentru a folosi celebra distincție a lui Eugen Fink.

Ea rămâne, de fapt, o „filozofie de făcut”, care să urmărească diferitele moduri – epistemologice, tehnice, artistice, politice – prin care ceva apare acolo unde până adineauri părea să nu fie nimic.

Așa cum aceste emergențe sunt inseparabile de distribuția care le asigură posibilitatea, invers, fiecare ocurență reorganizează întregul câmp a ceea ce poate fi spus, gândit și văzut.

La rândul ei, filozofia poate însoți aceste procese și poate interveni, în sensul deopotrivă descriptiv și normativ al termenului, ca o operație de sensibilizare.

Merleau-Ponty însuși spunea: „sursa sensului nu este nici în spatele nostru, nici în fața noastră, nu este nici un imediat pierdut, nici un punct omega de atins […] ea se află în a vedea, a vorbi, a gândi”.

Pe scurt, este vorba despre o practică sensibilă.

(Emmanuel Alloa)

Emmanuel Alloa este profesor de filozofie la Universitatea din Fribourg, unde deține Catedra de Estetică și Filozofia artei. Cărțile sale abordează teme legate de fenomenologie, filozofie contemporană, estetică, întrupare și tehnicitate.