Am ținut ca volumul de față - primul de acest tip din România - să conţină două tipuri mari de studii zoopoetice. Mai întâi, capitole sinteză, care să cartografieze porţiuni întinse de literatură și reprezentare scenică, dar care să își propună în același timp mize teoretice de substanţă. Contribuţi...

Am ținut ca volumul de față - primul de acest tip din România - să conţină două tipuri mari de studii zoopoetice. Mai întâi, capitole sinteză, care să cartografieze porţiuni întinse de literatură și reprezentare scenică, dar care să își propună în același timp mize teoretice de substanţă. Contribuţiile de amploare trimise de Alina Bako, Smărăndița-Elena Costin, Andrada Strugaru, Iulia Pietraru și Oltița Cîntec, strânse în secţiunea numită chiar Priviri sintetice și deschideri teoretice, bifează cum nu se poate mai potrivit ambele criterii. Apoi, o serie de lucrări propriu-zis aplicative, care să verifice validitatea unor metode specifice câmpului circumscris de animal studies (în general) și de zoopoetică (în particular), prin interpretarea sau re-vizitarea unor autori în operele cărora fiinţele non-umane dețin mai mult decât rolul de simplă recuzită narativă, respectiv lirică. În această categorie intră capitolele dense și provocatoare semnate de Anca Tomoioagă, Georgeta Orian, Alina Bako, Ovidiu Morar, Erika-Elena Sîrghi și Maria Ardelean, Luiza Negură, Sorina Victoria, Alexandra Cîrcu și Grațiela Benga, cărora le-am adăugat câteva dintre contribuţiile proprii „la temă”. Pentru a marca și mai bine atât zonele de extracţie referențială, cât și diferenţele procedurale pe care acestea le determină, am preferat să le așez în două mari secţiuni: De prosa et animalibus. Narațiuni cu oameni și diferite alte vietăți, respectiv Zoopoetica. Reprezentări, metafore și hibridizări. Am speranţa că, dincolo de a participa concret și coerent metodologic la un fenomen (meta)critic internaţional, această pledoarie pentru o zoopoetică românească va constitui temeiul unor reașezări (inclusiv de natură etică) și chiar mutaţii serioase în materie de reprezentare a ființelor non-umane. Dacă nu cumva și noi forme de comunicare cu, prin și dincolo de ele. Pentru că, de bună seamă, animalele merită să le citim, să le spunem ori să le continuăm povestea. Noi, cei care, vorba lui Jonathan Gottschall, s-ar putea să nu fim altceva decât antropoide mari cu minte povestitoare... - Emanuela Ilie

Colectiv de autori: Alina Bako, Graţiela Benga, Oltița Cîntec, Alexandra Cîrcu, Smărăndița-Elena Costin, Emanuela Ilie, Ovidiu Morar, Luiza Negură, Georgeta Orian, Iulia Pietraru, Erika-Elena Sîrghi și Maria Ardelean, Andrada Strugaru, Anca Tomoioagă, Sorina Victoria.