*Biletul la control? Politici de tineret în România socialistă *

*Biletul la control? Politici de tineret în România socialistă *

• “Prezentul volum se distinge, în aceeași manieră ca aproape toate lucrările autorului, prin cercetarea aprofundată, monografică, a unei teme, în acest caz tineretul. Mărturie stă formularea scopului cercetării, a obiectivelor cercetării, a întrebărilor de cercetare, a metodologiei de cercetare. Patru obiective de cercetare sunt urmărite: 1) politicile de tineret din societățile socialiste, care împărtășeau numeroase trăsături comune, atât între ele, cât și în raport cu societățile occidentale; 2) relațiile dintre autorități și tineret în România socialistă, dificile și ocazional tensionate, dar, în linii mari, gestionabile în beneficiul ambelor părți; 3) existența unor spații alternative ale tineretului, rezultate în urma unui proces de convergență culturală care a avut la bază politici economice și sociale considerabile, care au condus, dacă nu la acceptarea tacită de către tineret a regimului, cel puțin la o atitudine de tolerare mai mult sau mai puțin apatică; 4) scăderea progresivă a angajamentului militant solicitat tineretului, în ciuda tonului decelabil în documentele oficiale ale Partidului Comunist Român (PCR), din cauze atât interne, cât și externe.*

• Emanuel Copilaș formulează principalele întrebări care jalonează prezenta cercetare în felul următor: care a fost contextul global, regional și local al politicilor de tineret din România socialistă? Care a fost infrastructura socioeconomică pe care s-au putut grefa ulterior politicile de tineret în România socialistă? Cum și-au negociat tinerii propriile spații autonome în raport cu puterea și la ce tipuri de concesii au recurs autoritățile pentru a relaxa impresia unui control prea direct asupra acestora? Care sunt punctele de întretăiere, respectiv de disociere, dintre subculturile de tineret și cultura oficială? Au produs aceste intersectări anumite congruențe și convergențe ideologice, și dacă da, în ce măsură? De ce și cum anume a scăzut, cu timpul, capacitatea regimului de a mobiliza tineretul? În ciuda tonului militant al documentelor oficiale, a renunțat cumva național-comunismul românesc la stimularea militantismului tineretului, mulțumindu-se în schimb cu lipsa sa de reacții critice considerabile la adresa ordinii politice existente?”* (Prof. univ. dr. Constantin Schifirneț)