Prin ce miracol acest jurnal al copilăriei, scris simplu, direct, uneori moralizator, adesea sentimental, nu ne apare astăzi câtuşi de puţin desuet?

Prin ce miracol acest jurnal al copilăriei, scris simplu, direct, uneori moralizator, adesea sentimental, nu ne apare astăzi câtuşi de puţin desuet?

Pentru De Amicis, clasa micului Enrico, colegii lui – Derossi, Coretti, Garrone, Nelli, Precossi, Nobis, Votini, micul zidar, calabrezul, Stardi, Garoffi s.a. –, întâmplările lor, raporturile dintre ei și adulţii din jurul lor, părinţi sau învăţători, această mică lume reprezintă simbolic întreaga societate, întreaga Italie.

O întreagă lume, o lume în care diferențele sociale, temperamentale sau înzestrările native diferite se estompează într-o convieţuire armonioasă, în respect, prietenie, lealitate.