„Dorin Popa este un poet autentic care reuseste sa gaseasca expresia lirica, emotionala a propriilor sale nehotarari si incertitudini. Cu acest volum autentic si tulburator (Utopia posesiunii, 1990), poezia lui Dorin Popa capata destin.”

„Dorin Popa este un poet autentic care reuseste sa gaseasca expresia lirica, emotionala a propriilor sale nehotarari si incertitudini. Cu acest volum autentic si tulburator (Utopia posesiunii, 1990), poezia lui Dorin Popa capata destin.”

(Traian T. Cosovei, Contemporanul, nr.20, 17 mai 1991)

„Ceea ce mi se pare important, este faptul ca volumul lui Dorin Popa se construieste, se incheaga ca un eseu despre moarte, ca stapin pe uneltele poeziei, poetul da curs unui pariu ambitios.”

(Ion Muresan, „Cronica unei morti anuntate”, Tribuna, nr.43, 1992)

„Poet ce-si construieste viziunile cu minutie, Dorin Popa se impune, cum scria Liviu Leonte, prin «gravitatea calma, amara si candida» a versurilor, prin structura elegiaca a discursului din care nu lipsesc accentele de solemnitate, un anume retorism al dictiunii ori ceremonialul evocator al unei iubiri ce trece dincolo de «mode si timp».”

(Iulian Boldea, Apostrof, anul XXII, nr. 10/257, 2011)

„Ferfenita, parasit, aruncat la cos, eul liric se zvarcoleste intr-un teritoriu al suferintei atroce, in care, doar uneori, ce-i drept, singura, «poezia ne insoteste tot/ in toate respiratiile noastre». Cu Dorin Popa, poezia buna s-a insotit, cu siguranta...”

(Emanuela Ilie, Poezia, nr. 3, 2006)

„Poemele lui Dorin Popa (adunate in volumul antologic Tentativa de spovedanie, Ed. DAB, 1994) graviteaza aproape intotdeauna in jurul marilor probleme de viata morala, nascandu-se din dorinta de a regasi o anumita dimensiune etica, implicit sau explicit prezenta in actul poetizarii si, totodata, din refuzul deliberat al tuturor prejudecatilor textualiste.”

(Octavian Soviany, Contemporanul, nr. 6, 1995)

„Dragostea e, la Dorin Popa, febra religioasa, iar poezia – spovedanie euforica; euforica si cand se plange si cand se extaziaza. Ultimele poezii exalta aceasta euforie pana la verva dezlantuita si livresc si senzual.”

(Alexandru Cistelecan, oct. 2011, Tg. Mures)