Volumul de faţă reuneşte trei texte (traduse acum pentru prima dată în limba română), pe care le prezentăm într-o ordine ce nu reflectă cronologia scrierii lor: Giordano Bruno, De uinculis in genere (1588), Desiderius Erasmus, Panegyricus ad Philippum (1504) şi Institutio principis Christiani (1516)...

Volumul de faţă reuneşte trei texte (traduse acum pentru prima dată în limba română), pe care le prezentăm într-o ordine ce nu reflectă cronologia scrierii lor: Giordano Bruno, De uinculis in genere (1588), Desiderius Erasmus, Panegyricus ad Philippum (1504) şi Institutio principis Christiani (1516). Ele stau sub semnul tehnicilor de manipulare – ca teoretizare, în micul tratat al lui Giordano Bruno, şi exemplificare, în cele două scrieri ale lui Erasmus, care aspiră implicit să-l modeleze pe Filip cel Frumos printr-un elogiu amplu şi, un deceniu mai tîrziu, să-i pună dinainte fiului acestuia, viitorul împărat Carol Quintul, o „oglindă” (de tipul Fürstenspiegel) a principelui ideal, capabil să îşi modeleze la rîndul său supuşii prin pilda propriului său comportament, atent studiat.

Citirea celor două opuscule erasmice prin prisma „înlănţuirilor” lui Bruno poate oferi o perspectivă care le sporeşte interesul, adăugîndu-se calităţilor recunoscute ale textului (literare, istorice şi politice). Pe de altă parte, micul tratat al lui Bruno (inclus de editori în Opere magiche şi elogiat de comentatori pentru îmbinarea într-o structură unică a magiei, erosului şi mnemotehnicii) este de o densitate care îl recomandă ca o lectură în sine. (Ioana Costa)