„Sunt aproape 10 ani de cand am ascultat pentru prima oara o poveste de David Sedaris si tin minte ca m-am oprit din ce faceam pentru ca nu mai auzisem niciodata o astfel de voce. Nu ma refer la glas, desi e la fel de inconfundabil, cat la vocea naratiunii, o impletire nepereche intre dulce si amaru...

„Sunt aproape 10 ani de cand am ascultat pentru prima oara o poveste de David Sedaris si tin minte ca m-am oprit din ce faceam pentru ca nu mai auzisem niciodata o astfel de voce. Nu ma refer la glas, desi e la fel de inconfundabil, cat la vocea naratiunii, o impletire nepereche intre dulce si amarui, intre autoironie si vulnerabilitate. E vocea unui om care te invita sa te asezi langa el si sa calatoriti impreuna prin viata, plini de uimire. Eseurile lui Sedaris sunt despre nimicurile prin care trecem cu totii – familie, relatii, momente stranii prin aeroporturi si cafenele –, dar si despre cum aceste nimicuri sunt de fapt totul.“ - Cristian Lupsa, editor* Decat o Revista *„Din liceu n-am mai ras de unul singur in public. Nu pentru ca as fi un sobru, ci din cauza cinismului - defect profesional de jurnalist. Pana ce am cumparat o carte de Sedaris dintr-un aeroport. Si am inceput sa rad. Un ras fin, autoironic, cu alinturi antropologice. Un ras din care si inveti. Vecinul din avion m-a intrebat de ce rad. I-am dat sa citeasca. La sosire a intrat in prima librarie si a cumparat un Sedaris.“ -Vlad Mixich , jurnalist