Divina Comedie

Vastitatea eternității i-a frământat dintotdeauna pe oameni, aceștia întrebându-se adesea dacă numele lor va mai avea ecou peste veacuri. Astfel, juxtapusă prăpastiei uitării se desfășura lupta pentru nemurire. Unii s-au evidențiat în fapte de vitejie, iar alții prin gesturi de mărinimie; unii au compus, iar alții au pictat. Dante Alighieri a scris. „Divina Comedie” este cea mai reprezentativă operă a poetului florentin și a fost compusă în secolul al XIV-lea. Editura Signatura aduce în fața cititorului o ediție de colecție, ilustrată de Marco Somà și interpretată de Daniele Aristarco, cu fragmente de text în traducerea lui George Coșbuc.

Poemul original are o structură tripartită – Infernul, Purgatoriul și Paradisul – și numără o sută de cânturi – câte treizeci și trei pentru fiecare parte, respectiv unul introductiv. Dar prezenta ediție se coagulează ca un ghid de lectură care prilejuiește cititorului o introducere în lumea textuală dantescă.

Astfel, prologul ne dezvăluie un discurs adaptat și prezintă experiența de receptare a autorului, lămurind totodată intenția interpretativă a acestuia. Daniele Aristarco enunță ideea principală a poemului și se întreabă totodată când este pregătit un tânăr cititor pentru a intra în contact cu această poveste. Măreția operei se poate revela însă și copilului, atmosfera magică și liniștea misterioasă învăluindu-l și pe acesta. Scrisă acum șapte sute de ani, minunea veche de când lumea se înnoiește continuu în ochii fiecărui cititor, înrâurindu-i conștiința.

În acest context revelator, trăirile naratorului devin și trăirile cititorului, interpretările aduse „Divinei Comedii” agregând o complicitate a simțămintelor. Fără a știrbi tainele operei literare, autorul anticipează eventuale întrebări și oferă posibile răspunsuri creând, într-un subtil mod pedagogic, analogii cu realitatea palpabilă și mai ușor inteligibilă.