O odisee - Daniel Mendelsohn

Cînd Jay Mendelsohn, în vîrstă de 81 de ani, se decide să asiste la cursul despre Odiseea lui Homer – ţinut de fiul său –, cei doi, tată şi fiu, pornesc, fără s-o ştie, într-o aventură a cunoaşterii reciproce, înlesnită de lectura textului homeric. Pentru bătrînul Mendelsohn, fost cibernetician, cursul despre Odiseea pare a fi ultima şansă de a relua studiul clasicilor, pe care-l abandonase în liceu, în favoarea matematicii, dar şi de a-şi înţelege fiul, scriitor şi clasicist. Pentru Daniel, înfruntarea săptămînală cu tatăl care îi pune la îndoială interpretările se dovedeşte iarăşi a fi o ultimă şansă: aceea de a pătrunde secretele unui tată de multe ori dificil, aspru şi necomunicativ. Atunci cînd cei doi se îmbarcă într-o croazieră mediteraneeană ce reface traseul lui Odiseu, Daniel realizează că încă are enorm de învăţat de la bătrînul său tată. O carte-hibrid, O odisee explorează domeniul fragil al relaţiei tată-fiu, dar şi tragedia bătrîneţii, a imposibilităţii de a-ţi cunoaşte cu adevărat părinţii.

„Mai presus de orice, cartea de faţă e o poveste de dragoste. Mendelsohn îşi croieşte drum prin textul Odiseei, recompunînd totodată o istorie mult mai personală, mai cuprinzătoare – cea a propriei familii. Ambele odisee au în centrul lor rătăciri, recunoaşteri, întoarceri acasă. Cartea întreabă şi se întreabă: cum este posibil, de fapt, să cunoşti pe cineva cu adevărat?” (The Wall Street Journal)

„Cu ajutorul lui Homer, Mendelsohn a înălţat un monument închinat tatălui său: o dovadă extraordinară de dragoste filială.” (The Times Literary Supplement)

„O carte bună te face să-ţi doreşti să citeşti mai mult, observă tatăl lui Mendelsohn la finalul cursului. Observaţia este incredibil de adevărată în ce priveşte această zguduitoare nouă odisee.” (Alberto Manguel)