„Sunt convinsă că, în gând sau vădit, românii, oriunde s-ar afla, recunosc matricea, cele șase acorduri pe care se împletesc capodopere. Și fie tâmplar care înfrumusețează case, fie instalator care face artificii tehnice, fie zidar care își lasă sudoarea pentru trăinicia construcției, fie orice bucă...

„Sunt convinsă că, în gând sau vădit, românii, oriunde s-ar afla, recunosc matricea, cele șase acorduri pe care se împletesc capodopere. Și fie tâmplar care înfrumusețează case, fie instalator care face artificii tehnice, fie zidar care își lasă sudoarea pentru trăinicia construcției, fie orice bucătar, ospătar, îngrijitor, ale căror nume se pierd, toți știu că muntele munte se zice, iarba iarbă se spune, izvorul izvorăște, viața se trăiește.

Românii rămași în țară întind mâini sigure și solide celorlalți români care, pe cărări neumblate, poartă în suflete roșul din nesfârșitele livezi, galbenul încărcat al holdelor de grâu și albastrul neîntinat al cerului.”

Dana Oprica

Fragment:

„În timp ce îmi pregăteam bagajul, am luat chitara. Am o chitară Conde făcută în Spania, în cunoscutele ate­liere din strada Gravina nr. 7. E un instrument pe care îl am de peste 40 de ani. Am luat‑o din cutie, am ridicat‑o, mi‑am apropiat‑o şi era ca şi cum ar fi fost plină cu heliu, într‑atât era de uşoară. Am privit rozeta de aproape, aşa de frumos desenată!, şi am aspirat parfumul lemnului viu. Ştiţi că lemnul nu ajunge să moară niciodată?! Am simţit parfumul de cedru, atât de proaspăt ca în prima zi când am cumpărat‑o. O voce părea să‑mi zică: «Eşti un om bătrân şi nu ai mulţumit, nu ai întors mulţumi­rile către pământul care a făcut să apară acest parfum!». Aşa că vin azi să mulţumesc pământului şi sufletului neamului care mi‑au dăruit atât de mult. Deoarece ştiu că un om nu e o carte de identitate şi o ţară nu înseamnă cantitatea datoriilor.