*Jurnalul așteptării se înrudește cu Jurnalul fericirii *. Până la urmă, este vorba tot despre un fost deținut politic, în care unii dintre noi îl vor recunoaște pe Dinu Pillat, care, după ce este eliberat, face o serie de însemnări despre lucrarea lui Antihrist în istorie.

*Jurnalul așteptării se înrudește cu Jurnalul fericirii *. Până la urmă, este vorba tot despre un fost deținut politic, în care unii dintre noi îl vor recunoaște pe Dinu Pillat, care, după ce este eliberat, face o serie de însemnări despre lucrarea lui Antihrist în istorie.

Îmbinare de realism și miraculos, cartea ajunge la un deznodământ surprinzător. Ceea ce observă fostul deținut este tocmai condiția lumii noastre, a lumii actuale, sfâșiate între obsesia patologică a unui consum orb și aspirația spre o clarviziune salvatoare.

Ceea ce mă uimește la Dan Stanca este nu atât ușurința cu care scrie, unul după altul, romane bune și foarte bune, dovedind o productivitate literară rară la noi, mai ales la acest nivel.

Ci faptul că, într-o epocă a simulacrelor și a literaturii de unică folosință, scrie romane încărcate de spiritualitate, infuzate de o tematică umană profundă, fără a fi o clipă ridicol, exaltat sau eseistic. - Răzvan Voncu

DAN STANCA (n. 1955, București), romancier. Debut editorial cu romanul Vântul sau țipătul altuia. A publicat până acum peste 20 de romane, dintre care amintim: Aripile Arhanghelului Mihail (1996), Apocalips amânat (1997), Morminte străvezii (1999), Ultimul om (1999), * Drumul spre piatră*(2002),* A doua zi după moarte (2003), Mut (2006), Noaptea lui Iuda (2007), Cei calzi și cei reci (2008), Jurnalul așteptării (2014), Mare amară*(2014),* Ghetsimani ’51 (2015), Detonarea (2018), Înainte de întuneric * (2021).

Laureat a trei premii acordate de Uniunea Scriitorilor din România, a două premii ale Asociației Scriitorilor din București, respectiv al mai multor premii acordate de revistele literare autohtone.