Cu un titlu în cea mai bună descendență mizerabilistă, Treș ne propune două texte

Cu un titlu în cea mai bună descendență mizerabilistă, Treș ne propune două texte

autoreferențiale magnetice, dense emoțional, foarte bine strunite stilistic. Cei doi Dani din

Botoșani își fac de cap literar, spre deliciul cititorilor. Dan Naciu este imploziv, timid,

contorsionat, ventriloc, în timp ce Dan Sociu are o privire cu rază medie de acțiune,

imprevizibilă, de o cruzime bine temperată, de o sinceritate programatică, de o luciditate fără

miză declarată. Ambele personaje par analfabete empatic și cu sentimente anesteziate local, ceea

ce le face să ne livreze detalii surprinzătoare, sordide sau dureroase cu multă dezinvoltură. Dan

Naciu ne propune un mizerabilism 2.0, next generation, în timp ce la Sociu subrealismul

contondent alunecă în eseu ori în episoade suprarealiste.

Ambele personaje principale, care poartă chiar numele autorilor, sunt mobile, se mișcă

dintr-un oraș în altul, dintr-o țară în alta, dintr-o secvență a memoriei în alta, dintr-o relație

sentimentală ori prietenească în alta, ceea ce imprimă un dinamism special. Totul curge, lumea e

moale, memoria este lichidă. Suntem absorbiți într-un flux. Alcool, sex, etnobotanice, cinism

involuntar, depresie, puseuri religioase, ong-uri, exorcizări, pisici care vomită, homoerotism și

multe altele.

Nicio asemănare cu realitatea nu este întîmplătoare.

Dan Lungu