România a trecut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin transformări decisive. Pe piedestalul Unirii din 1859, Alexandru Ioan Cuza a realizat o operă profundă de reformă, deschizând apoi, prin abdicarea sa, perioada monarhiei constituţionale. Principele Carol s-a înscris pe aceiaşi parametri...

România a trecut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin transformări decisive. Pe piedestalul Unirii din 1859, Alexandru Ioan Cuza a realizat o operă profundă de reformă, deschizând apoi, prin abdicarea sa, perioada monarhiei constituţionale. Principele Carol s-a înscris pe aceiaşi parametri şi, timp de un deceniu, prin domnia sa, a consolidat fapta predecesorului, patronând adâncirea procesului de modernizare, retuşând unele mutaţii şi pregătind realizarea marelui moment al neatârnării. De dobândirea independenţei va fi indisolubil legat şi momentul în care Carol I a obţinut coroana de oţel, care a însemnat creşterea în însemnătate a principelui, dar şi a ţării în Europa.